Biblia online

Biblia în mai multe limbi

Link-urile (în albastru), în limba aleasă, vă direcționează către un alt articol scris în aceeași limbă. Cei scrise în limba engleză vă direcționează către un articol în limba engleză. În acest caz, puteți alege și alte trei limbi: spaniolă, portugheză și franceză.

English  Español  Português  Français  Català  Românesc  Italiano  Deutsch 

Polski  Magyar  Hrvatski  Slovenský  Slovenski  český  Shqiptar  Nederlands 

Svenska  Norsk  Suomalainen  Dansk  Icelandic  Lietuvos  Latvijas  Eesti 

ქართული  ελληνικά  հայերեն  Kurd  Azərbaycan  اردو  Türk  العربية  فارسی  עברי  ייִדיש

Pусский  Yкраїнський  Македонски  Български  Монгол  беларускі  Қазақ  Cрпски 

Swahili Hausa Afrikaans Igbo Xhosa Yoruba Zulu Malagasy አማርኛ Somali

हिन्दी  नेपाली  বাঙালি  ਪੰਜਾਬੀ  தமிழ்  中国  ไทย  ខ្មែរ  ລາວ  Tiếng việt  日本の  한국의 

Tagalog  Indonesia  Jawa  Myanmar

DE CE ?

Promisiunea Dumnezeu

Comemorarea

Ce sa fac?

Meniu principal (in engleza)

(Articolul „Învățătura elementară a Bibliei” este după articolul „Viața veșnică”)

Viața veșnică

Bucuria prin speranță este energia rezistenței noastre

„Dar, când vor începe să se întâmple aceste lucruri, ridicați-vă și înălțați-vă capul, pentru că eliberarea voastră se apropie!”

(Luca 21:28)

După ce a descris evenimente dramatice care ar preceda sfârșitul acestui sistem de lucruri, într-un moment care ar trebui să fie cel mai dureros și pe care îl trăim acum, Isus Hristos le-a spus ucenicilor săi „ridicați capul”, deoarece împlinirea speranței noastre va fi foarte aproape.

Cum să păstrezi bucuria, în timp ce te afli în problemele personale?Apostolul Pavel a scris că trebuie să urmăm tiparul lui Isus Hristos: „Astfel, pentru că suntem înconjurați de un nor așa de mare de martori, să dăm și noi la o parte orice greutate și păcatul care ne înfășoară atât de ușor și să alergăm cu perseverență cursa care ne este pusă înainte,  privind țintă la Instrumentul Principal al credinței noastre și Cel ce o duce la perfecțiune, Isus. Pentru bucuria care îi era pusă înainte, el a suportat stâlpul de tortură, disprețuind rușinea, și s-a așezat la dreapta tronului lui Dumnezeu.  Da, priviți cu atenție la cel care a suportat cuvinte atât de ostile, rostite de păcătoși împotriva intereselor lor, ca să nu obosiți și să nu renunțați" (Evrei 12:1-3).

Iisus Hristos a atras energia rezistenței sale în fața încercărilor prin bucuria speranței care i-a fost pusă. Este important să atragem energie pentru a ne alimenta rezistența, prin „bucuria” speranței noastre de viață veșnică pusă în fața noastră. În ceea ce privește încercările noastre, Isus Hristos a spus că trebuie să le rezolvăm zi de zi: „De aceea, vă spun: Nu vă mai îngrijorați pentru viața voastră, ce veți mânca sau ce veți bea, sau pentru corpul vostru, cu ce vă veți îmbrăca. Nu prețuiește viața mai mult decât hrana și corpul mai mult decât îmbrăcămintea?  Uitați-vă cu atenție la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră și nici nu strâng în hambare, totuși, Tatăl vostru ceresc le hrănește. Nu sunteți voi mai valoroși decât ele?  Cine dintre voi, dacă se îngrijorează, poate adăuga un cot la durata vieții lui?  Și de ce vă îngrijorați cu privire la îmbrăcăminte? Învățați de la crinii de pe câmp, priviți cum cresc: ei nici nu trudesc, nici nu torc,  dar vă spun că nici chiar Solomon, în toată gloria lui, nu a fost îmbrăcat ca unul dintre ei.  Dacă așa îmbracă Dumnezeu plantele câmpului, care astăzi sunt și mâine sunt aruncate în cuptor, nu vă va îmbrăca el cu atât mai mult pe voi, oameni cu puțină credință?  Nu vă îngrijorați deci niciodată, zicând: «Ce vom mânca?» sau «Ce vom bea?» sau «Cu ce ne vom îmbrăca?».  Fiindcă toate acestea sunt lucruri după care oamenii națiunilor umblă stăruitor. Tatăl vostru ceresc știe că aveți nevoie de toate acestea” (Matei 6:25-32). Principiul este simplu, trebuie să folosim prezentul pentru a ne rezolva problemele care apar, punându-ne încrederea în Dumnezeu, pentru a ne ajuta să găsim o soluție: „Așadar, continuați să căutați mai întâi Regatul și dreptatea Sa și toate aceste lucruri vă vor fi adăugate.  De aceea, nu vă îngrijorați niciodată pentru ziua de mâine, căci ziua de mâine va avea îngrijorările ei. Ajunge fiecărei zile necazul ei" (Matei 6:33,34). Aplicarea acestui principiu ne va ajuta să gestionăm mai bine energia mentală sau emoțională pentru a face față problemelor noastre zilnice. Isus Hristos sfătuiește împotriva previziunii excesive, chiar morbide, a problemelor sau încercărilor care ne-ar putea aglomera mintea și ar putea să ne ia toată energia spirituală (Comparați cu Marcu 4:18,19).

Pentru a ne întoarce la încurajarea scrisă în Evrei 12:1-3, trebuie să ne folosim capacitatea mentală de a ne proiecta în viitor prin bucurie în speranță, care face parte din rodul duhului sfânt: "Pe de altă parte, rodul spiritului este: iubirea, bucuria, pacea, răbdarea, bunăvoința, bunătatea, credința,  blândețea, stăpânirea de sine. Împotriva acestor lucruri nu există lege" (Galateni 5:22,23). Este scris în Biblie că Iehova este un Dumnezeu fericit și că creștinul predică „vestea bună a unui Dumnezeu fericit” (1 Timotei 1:11). În timp ce acest sistem de lucruri nu a fost niciodată atât de mult în întunericul spiritual, noi trebuie să fim focare de lumină prin vestea bună pe care o împărtășim, dar și prin bucuria speranței noastre că vrem să radiați asupra celorlalți: "Voi sunteți lumina lumii. Un oraș situat pe un munte nu poate fi ascuns.  Nimeni nu aprinde o lampă ca să o pună sub un coș, ci pe lampadar și ea strălucește peste toți cei din casă.  Tot așa să strălucească și lumina voastră înaintea oamenilor, pentru ca ei să vadă faptele voastre bune și să-i dea glorie Tatălui vostru, care este în ceruri" (Matei 5:14-16). Următorul videoclip și, precum și articolul, bazate pe speranța vieții veșnice, au fost dezvoltate cu acest obiectiv de bucurie în speranță: „Bucurați-vă și exultați, fiindcă răsplata voastră este mare în ceruri; căci așa i-au persecutat și pe profeții dinaintea voastră” (Matei 5:12). Faceți din bucuria lui Iehova puterea voastră: „Nu vă întristați, căci bucuria lui Iehova este fortăreața voastră!” (Neemia 8:10).

Viața eternă în paradisul pământesc

Viața eternă în paradisul pământesc (video pe Twitter)

"Iar tu să fii bucuros" (Deuteronomul 16:15)

Viața veșnică prin eliberarea omenirii de robia păcatului

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său unic-născut, pentru ca oricine manifestă credință în el să nu fie distrus, ci să aibă viață veșnică. (...) Cine manifestă credință în Fiul are viață veșnică. Cine nu ascultă de Fiul nu va vedea viața, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el"

(Ioan 3:16,36)

Propozițiile în albastru (între două paragrafe) vă oferă explicații biblice suplimentare și detaliate. Doar faceți clic pe hyperlink albastru. Articolele biblice sunt scrise în principal în patru limbi: engleză, spaniolă, portugheză și franceză

Iisus Hristos, când a fost pe pământ, a învățat deseori speranța vieții veșnice. Totuși, el a învățat că viața veșnică va fi obținută doar prin credința în jertfa lui Hristos (Ioan 3:16,36). Valoarea de răscumpărare a jertfei lui Hristos va permite vindecarea, întinerirea și învierea.

Eliberarea prin aplicarea răscumpărării jertfei lui Hristos

„Nici Fiul omului n-a venit ca să i se slujească, ci să slujească și să-și dea sufletul ca răscumpărare pentru mulți”

(Matei 20:28)

„Iehova a pus capăt necazului lui Iov când acesta s-a rugat pentru tovarășii lui și Iehova i-a dat lui Iov tot ce fusese al lui, ba chiar mai mult, de două ori mai mult” (Iov 42:10). Va fi același lucru pentru toți membrii mare mulțime care vor fi supraviețuit necazul cel mare. Iehova Dumnezeu, prin intermediul regelui Isus Hristos, îi va aminti cu drag de ei, dușându-i cu binecuvântări, după cum și-a amintit discipolul Iacov: „Iată că noi îi numim fericiți pe cei care au perseverat. Ați auzit de perseverența lui Iov și ați văzut sfârșitul pe care i l-a dat Iehova, căci Iehova este plin de tandră afecțiune și îndurător” (Iacov 5:11) .

(Jertfa lui Hristos are o valoare propiatorie care permite iertarea lui Dumnezeu și o valoare de răscumpărare care permite un schimb de corpuri prin înviere, regenerare prin vindecare și întinerire) 

(O mare mulțime din toate națiunile vor supraviețui marii necazuri (Apocalipsa 7: 9-17)) 

Jertfa lui Hristos are o valoare propiatorie care permite iertarea lui Dumnezeu și o valoare de răscumpărare care permite un schimb de corpuri prin înviere, regenerare prin vindecare și întinerire.

Eliberarea prin aplicarea răscumpărării va permite sfârșitul bolii

„Niciun locuitor nu va spune: „Sunt bolnav“. Poporul care locuiește în țară va fi iertat de nelegiuirea lui” (Isaia 33:24).

"Atunci ochii orbilor se vor deschide și urechile surzilor se vor destupa. Atunci șchiopul va sări ca un cerb și limba mutului va striga de veselie. Căci în pustiu vor țâșni ape, iar în câmpia aridă torente” (Isaia 35:5,6).

Eliberarea prin aplicarea răscumpărării va permite întinerirea

„Carnea lui să fie mai fragedă decât în tinerețe, să se întoarcă la zilele pline de vigoare ale tinereții lui” (Iov 33:25).

Eliberarea prin aplicarea răscumpărării va permite învierea morților

„Și mulți dintre cei ce dorm în țărâna pământului se vor trezi, unii pentru viață pe timp indefinit, iar alții pentru batjocură și pentru dispreț pe timp indefinit” (Daniel 12:2).

„Și am în Dumnezeu speranța pe care o nutresc și oamenii aceștia: că va fi o înviere+ atât a celor drepți, cât și a celor nedrepți” (Faptele 24:15).

„Nu vă mirați de lucrul acesta, pentru că vine ceasul când toți cei din mormintele de amintire vor auzi glasul său  și vor ieși afară: cei care au făcut lucruri bune, pentru o înviere a vieții, iar cei care au practicat lucruri rele, pentru o înviere a judecății” (Ioan 5:28,29).

„Și am văzut un tron mare și alb și pe cel ce stătea pe el. Pământul și cerul au fugit dinaintea lui și nu s-a mai găsit loc pentru ele. Și am văzut morții, mari și mici, stând în picioare înaintea tronului și au fost deschise niște suluri. Dar a fost deschis și un alt sul: sulul vieții. Și morții au fost judecați după cele scrise în suluri, după faptele lor. Marea i-a dat înapoi pe morții din ea, moartea și Hadesul i-au dat înapoi pe morții din ele. Și au fost judecați fiecare după faptele lui" (Apocalipsa 20:11-13).

Cei nedrept înviați vor fi judecați pe baza acțiunilor lor bune sau rele, în viitorul paradis terestru. (Administrarea învierii pământești; Învierea cerească; Învierea pământească).

Valoarea expitatorie a jertfei lui Hristos va permite mulțimii mari să supraviețuiască marii necazuri și să aibă viață veșnică fără să moară vreodată

"După aceste lucruri m-am uitat și iată: o mare mulțime, pe care nimeni nu putea s-o numere, din toate națiunile, triburile, popoarele și limbile, stând în picioare înaintea tronului și înaintea Mielului, îmbrăcați în robe albe și având ramuri de palmier în mâini. Ei strigau cu glas tare, zicând: „Salvarea o datorăm Dumnezeului nostru, care stă pe tron, și Mielului!“

Și toți îngerii stăteau în picioare în jurul tronului, al bătrânilor și al celor patru creaturi vii și s-au prosternat înaintea tronului și s-au închinat lui Dumnezeu, zicând: „Amin! A Dumnezeului nostru să fie binecuvântarea, gloria, înțelepciunea, mulțumirile, onoarea, puterea+ și tăria pentru totdeauna și veșnic! Amin!“

Atunci unul dintre bătrâni m-a întrebat: „Aceștia, care sunt îmbrăcați în robe albe, cine sunt și de unde au venit?“ 14  Imediat i-am zis: „Domnul meu, tu știi!“ Și el mi-a zis: „Aceștia sunt cei care vin din necazul cel mare. Ei și-au spălat robele și le-au albit în sângele Mielului. De aceea sunt ei înaintea tronului lui Dumnezeu. Și zi și noapte îndeplinesc pentru el un serviciu sacru în templul său, iar Cel ce stă pe tron+ își va întinde cortul peste ei. Nu vor mai suferi de foame, nici de sete și nu-i va mai bate nici soarele, nici vreo căldură dogoritoare, pentru că Mielul, care este în mijlocul tronului, îi va păstori și îi va călăuzi la izvoarele apelor vieții. Și Dumnezeu va șterge orice lacrimă din ochii lor" (Apocalipsa 7:9-17) (O mulțime mare de toate națiunile, triburile și limbile vor supraviețui marii necazuri).

Împărăția lui Dumnezeu va stăpâni pământul

"Și am văzut un cer nou și un pământ nou, căci cerul de odinioară și pământul de odinioară trecuseră, iar marea nu mai era. Am văzut și orașul sfânt, Noul Ierusalim, care cobora din cer, de la Dumnezeu, pregătit ca o mireasă împodobită pentru soțul ei. Atunci am auzit un glas puternic de la tron care zicea: „Iată! Cortul lui Dumnezeu este cu oamenii! El va locui cu ei și ei vor fi popoarele sale. Și Dumnezeu însuși va fi cu ei. El va șterge orice lacrimă din ochii lor și moartea nu va mai fi. Nici jale, nici strigăt, nici durere nu vor mai fi.+ Lucrurile de odinioară au trecut" (Apocalipsa 21:1-4) (Administrarea pământească a Împărăției lui Dumnezeu; Prințul; Preoții; Leviții).

„Bucurați-vă în Iehova și înveseliți-vă, voi, cei drepți, strigați de bucurie, voi, toți cei care aveți inima dreaptă!” (Psalmii 32:11)

Cei drepți vor trăi veșnic și cei răi vor pieri

„Fericiți sunt cei blânzi, căci ei vor moșteni pământul!” (Matei 5:5).

„Încă puțin timp și cei răi nu vor mai fi, te vei uita la locul unde erau și nu vor mai fi. Dar cei smeriți vor stăpâni pământul și vor găsi desfătare în belșug de pace. Cel rău uneltește împotriva celui drept, scrâșnește din dinți împotriva lui. Dar Iehova râde de el, căci știe că îi va veni ziua. Cei răi își scot săbiile și își încordează arcurile ca să-i doboare pe cei oprimați și săraci, să-i înjunghie pe cei a căror cale este dreaptă. Dar săbiile le vor străpunge lor inima și arcurile le vor fi rupte. (...) Căci brațele celor răi vor fi zdrobite, dar pe cei drepți îi va sprijini Iehova. (...) Dar cei răi vor pieri; dușmanii lui Iehova vor dispărea ca frumusețea pășunilor; vor dispărea ca fumul. (...) Cei drepți vor stăpâni pământul și vor trăi pentru totdeauna pe el. (...) Speră în Iehova și urmează calea sa, iar el te va înălța ca să iei în stăpânire pământul. Vei vedea când cei răi vor fi nimiciți. (...) Uită-te la cel ireproșabil și privește-l cu atenție pe cel drept, căci viitorul acestui om va fi plin de pace. Dar toți cei ce încalcă legea vor fi nimiciți; oamenii răi nu vor avea viitor. Salvarea celor drepți este de la Iehova; el este fortăreața lor în timp de necaz. Iehova îi va ajuta și îi va scăpa. Îi va scăpa de cei răi și îi va salva pentru că se refugiază în el” (Psalmii 37:10-15, 17, 20, 29, 34, 37-40).

„De aceea, tu umblă pe calea celor buni și rămâi pe cărările celor drepți! Fiindcă numai cei drepți vor locui pe pământ și numai cei ireproșabili vor rămâne pe el. Dar cei răi vor fi nimiciți de pe pământ, iar cei neloiali vor fi smulși de pe el. (...) Pe capul celui drept sunt binecuvântări, dar gura celor răi ascunde violența. Cel drept va fi păstrat în amintire și va fi binecuvântat, dar numele celor răi va putrezi" (Proverbele 2:20-22; 10:6,7).

Războaiele vor înceta, va exista pace în inimi și pe tot pământul

„Ați auzit că s-a zis: «Să-l iubești pe aproapele tău și să-l urăști pe dușmanul tău».  Dar eu vă spun: Continuați să-i iubiți pe dușmanii voștri și să vă rugați pentru cei care vă persecută,  ca să vă dovediți fii ai Tatălui vostru, care este în ceruri, căci el face să răsară soarele său și peste cei răi, și peste cei buni și face să plouă și peste cei drepți, și peste cei nedrepți.  Dacă îi iubiți pe cei care vă iubesc, ce răsplată aveți? Nu fac la fel și încasatorii de impozite?  Și, dacă îi salutați numai pe frații voștri, ce lucru extraordinar faceți? Nu fac la fel și oamenii națiunilor? Voi deci să fiți perfecți, așa cum Tatăl vostru ceresc este perfect” (Matei 5:43-48).

„Căci, dacă le iertați oamenilor greșelile, și Tatăl vostru ceresc vă va ierta,  dar, dacă nu le iertați oamenilor greșelile, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greșelile” (Matei 6:14,15).

„Atunci Isus i-a zis: „Pune-ți sabia la loc, pentru că toți cei care iau sabia de sabie vor muri”” (Matei 26:52).

„Veniți și vedeți lucrările lui Iehova, lucrurile uluitoare pe care le face pe pământ! El pune capăt războaielor pe tot pământul. Frânge arcul, zdrobește sulița și arde în foc carele de război" (Psalmii 46:8,9).

„El va face judecată între națiuni și va îndrepta lucrurile cu privire la multe popoare. Din săbiile lor vor făuri brăzdare și din sulițele lor, cosoare. Nicio națiune nu va mai ridica sabia împotriva altei națiuni și nu vor mai învăța războiul" (Isaia 2:4).

„La sfârșitul zilelor, muntele casei lui Iehova va fi ferm stabilit deasupra vârfului munților, va fi înălțat deasupra dealurilor și spre el se vor revărsa popoarele. Multe națiuni se vor duce și vor spune: „Veniți, să urcăm la muntele lui Iehova, la casa Dumnezeului lui Iacob. El ne va învăța căile sale, iar noi vom umbla pe cărările sale”. Căci din Sion va ieși legea și din Ierusalim, cuvântul lui Iehova. El va face judecată între multe popoare și va îndrepta lucrurile cu privire la națiuni puternice, îndepărtate. Din săbiile lor vor făuri brăzdare și din sulițele lor, cosoare. Nicio națiune nu va mai ridica sabia împotriva altei națiuni și nu vor mai învăța războiul. Fiecare va sta sub vița lui și sub smochinul lui și nimeni nu-i va înspăimânta, căci gura lui Iehova al armatelor a vorbit” (Mica 4:1-4).

Vor fi destule alimente pe tot pământul

"Va fi bogăție de grâne pe pământ, pe vârful munților va fi belșug. Roadele regelui vor crește ca în Liban, iar, în orașe, oamenii vor înflori ca plantele pământului" (Psalmii 72:16).

„El va da ploaie pentru sămânța cu care semeni pământul, iar hrana pe care o va da pământul va fi îmbelșugată și bună. În ziua aceea, vitele tale vor paște pe pășuni întinse” (Isaia 30:23).

Minunile lui Isus Hristos întăresc credința în speranța vieții veșnice

„Și mai sunt multe alte lucruri pe care le-a făcut Isus și care, dacă ar fi fost scrise vreodată în amănunțime, cred că lumea n-ar putea cuprinde sulurile scrise” (Ioan 21:25)

Isus Hristos și prima minune scrisă în Evanghelia după Ioan, el transformă apa în vin: „A treia zi a avut loc un ospăț de nuntă în Cana Galileei, iar mama lui Isus era acolo. Isus și discipolii săi au fost invitați și ei la ospățul de nuntă. Când vinul era pe sfârșite, mama lui Isus i-a zis: „Nu mai au vin”. Dar Isus i-a spus: „Femeie, ce ne privește pe noi? Timpul meu nu a venit încă”. Mama sa le-a zis celor care serveau: „Să faceți tot ce vă va spune!”. Acolo erau șase vase de piatră pentru apă, așa cum cereau regulile de purificare ale iudeilor; în fiecare dintre ele încăpeau două sau trei măsuri de lichid. Isus le-a zis: „Umpleți vasele cu apă”. Și ei le-au umplut până sus. Apoi le-a zis: „Scoateți acum puțin și duceți-i directorului petrecerii”. Și ei i-au dus.  Când a gustat apa care fusese transformată în vin, directorul petrecerii l-a chemat pe mire. Neștiind de unde provenea vinul (deși servitorii care scoseseră apa știau),  i-a zis: „Orice om servește mai întâi vinul cel bun și, când oamenii sunt amețiți, pe cel mai puțin bun. Dar tu ai păstrat vinul cel bun până acum”.  Ceea ce a făcut Isus în Cana Galileei a fost începutul miracolelor* sale. Astfel, el și-a arătat gloria, iar discipolii săi au crezut în el” (Ioan 2:1-11).

Iisus Hristos îl vindecă pe fiul unui slujitor al regelui: „El s-a dus din nou în Cana Galileei, unde transformase apa în vin. Și era un demnitar regal, al cărui fiu, aflat în Capernaum, era bolnav.  Când omul acesta a auzit că Isus venise din Iudeea în Galileea, s-a dus la el și l-a rugat să coboare și să-i vindece fiul, căci era pe moarte. Dar Isus i-a spus: „Dacă nu vedeți semne și minuni, nu credeți nicidecum”.  Demnitarul regal i-a zis: „Doamne, coboară înainte să-mi moară copilașul”.  Isus i-a zis: „Du-te, fiul tău trăiește!”. Omul a crezut cuvintele pe care i le-a spus Isus și a plecat. 51  Și, în timp ce cobora, sclavii lui i-au ieșit înainte ca să-i spună că băiatul lui trăia.  El i-a întrebat când a început fiul lui să se simtă mai bine. Ei i-au răspuns: „Febra l-a lăsat ieri, la ceasul al șaptelea”.  Atunci tatăl a știut că era chiar ceasul în care Isus îi zisese: „Fiul tău trăiește”. Și el și toată casa lui au crezut.  Aceasta a fost a doua oară când Isus a făcut un miracol după ce a venit din Iudeea în Galileea” (Ioan 4:46-54).

Isus Hristos vindecă un om posedat de demon în Capernaum: „Apoi a coborât la Capernaum, un oraș din Galileea, și îi învăța pe oameni în sabat.  Oamenii erau uluiți de modul său de a preda, căci vorbea cu autoritate.  În sinagogă era un om cu un spirit necurat, cu un demon, care striga cu glas tare:  „Ah! Ce-avem noi de-a face cu tine, Isus Nazarineanule? Ai venit să ne distrugi? Știu prea bine cine ești: Sfântul lui Dumnezeu”.  Dar Isus l-a mustrat zicând: „Taci și ieși din el!”. După ce l-a trântit pe om la pământ în mijlocul lor, demonul a ieșit din el fără să-i facă vreun rău.  Atunci toți au fost cuprinși de uimire și au început să-și spună unii altora: „Ce cuvinte! Le poruncește cu autoritate și cu putere spiritelor necurate și ele ies!”.  Și vestea despre el se răspândea în toate colțurile ținutului din jur” (Luca 4:31-37).

Iisus Hristos alungă demoni în țara gadarenilor (acum Iordania, partea de est a Iordanului, lângă lacul Tiberiada): „Când a ajuns pe celălalt țărm, în regiunea gadarenilor, i-au ieșit înainte doi demonizați, care veneau dintre morminte. Erau atât de violenți, încât nimeni nu avea curaj să treacă pe drumul acela.  Și iată că ei strigau: „Ce-avem noi de-a face cu tine, Fiu al lui Dumnezeu? Ai venit aici ca să ne chinui+ înainte de timpul fixat?”.  În depărtare, era o turmă mare de porci care păștea.  Și demonii l-au implorat: „Dacă ne scoți, trimite-ne în turma de porci”.  El le-a zis: „Duceți-vă!”. Ei au ieșit și au intrat în porci și iată că toată turma s-a repezit spre malul abrupt, a căzut în mare și a pierit în ape.  Atunci păzitorii turmei au luat-o la fugă și, intrând în oraș, au povestit totul, inclusiv cele întâmplate cu demonizații.  Și iată că toți locuitorii orașului au ieșit ca să-l întâlnească pe Isus, iar când l-au văzut, l-au rugat insistent să plece din regiunea lor” (Matei 8:28-34).

Iisus Hristos vindecă soacra apostolului Petru: "Când a intrat în casa lui Petru, Isus a văzut-o pe soacra acestuia zăcând cu febră. Atunci i-a atins mâna și febra a lăsat-o, iar ea s-a ridicat și a început să-i slujească” (Matei 8:14,15).

Iisus Hristos vindecă, un om paralizat cu mâna: „În altă zi de sabat, el a intrat în sinagogă și a început să predea. Acolo era un om care avea mâna dreaptă atrofiată.  Scribii și fariseii îl urmăreau pe Isus cu atenție; ei voiau să vadă dacă avea să-l vindece în sabat pentru a găsi un motiv să-l acuze.  El însă le cunoștea gândurile; de aceea, i-a zis omului cu mâna atrofiată: „Ridică-te și stai în picioare în mijloc!”. Și el s-a ridicat și a stat în picioare.  Atunci Isus le-a zis: „Vă întreb: Este permis în sabat să faci un lucru bun sau un lucru rău, să salvezi sau să iei o viață?”.  După ce s-a uitat de jur împrejur la toți, i-a zis omului: „Întinde-ți mâna!”. El a întins-o, iar mâna i s-a vindecat.  Dar ei, clocotind de furie, au început să vorbească între ei despre ce puteau să-i facă lui Isus” (Luca 6:6-11).

Isus Hristos vindecă un om care suferă de hidropiză (edem, acumulare excesivă de lichid în corp): „Altă dată, într-un sabat, Isus a intrat în casa unuia dintre conducătorii fariseilor ca să ia masa, iar ei îl urmăreau cu atenție.  Și iată că în fața lui era un om bolnav de hidropizie.  Atunci Isus i-a întrebat pe cei care erau experți în Lege și pe farisei: „Este permis să vindeci în sabat sau nu?”.  Dar ei tăceau. Atunci el l-a atins pe omul acela, l-a vindecat și l-a lăsat să plece.  Apoi le-a zis: „Dacă vreunuia dintre voi îi cade fiul sau taurul într-o fântână în ziua de sabat, nu-l va scoate imediat afară?”.  Și ei n-au putut să-i răspundă” (Luca 14:1-6).

Iisus Hristos vindecă un orb: "Pe când se apropia el de Ierihon, un orb stătea la marginea drumului și cerșea. Și, pentru că a auzit o mulțime care trecea pe acolo, a întrebat ce însemna aceasta. Ei i-au zis: „Trece Isus Nazarineanul!“ Atunci el a strigat, zicând: „Isus, Fiul lui David, îndură-te de mine!“ Cei care mergeau în față i-au spus cu asprime să tacă, dar el striga și mai tare: „Fiul lui David, îndură-te de mine!“ Atunci Isus s-a oprit și a poruncit ca omul să fie adus la el. Când acesta s-a apropiat, Isus l-a întrebat: „Ce vrei să fac pentru tine?“ El a zis: „Doamne, să-mi recapăt vederea!“ Și Isus i-a zis: „Recapătă-ți vederea! Credința ta te-a vindecat!“ Și el și-a recăpătat imediat vederea și a început să-l urmeze, glorificându-l pe Dumnezeu. Și, văzând aceasta, tot poporul i-a adus laude lui Dumnezeu" (Luca 18:35-43).

Iisus Hristos vindecă doi orbi: „Pe când Isus pleca de acolo, doi orbi au mers după el strigând: „Îndură-te de noi, Fiul lui David!”.  După ce a intrat într-o casă, orbii au venit la el și Isus i-a întrebat: „Aveți credință că pot face lucrul acesta?”. Ei i-au răspuns: „Da, Doamne”.  Atunci el le-a atins ochii și le-a zis: „Să vi se facă potrivit credinței voastre”.  Și ochii li s-au deschis. Apoi Isus i-a avertizat cu fermitate zicând: „Aveți grijă să nu afle nimeni despre aceasta”.  Dar, după ce au ieșit, ei au vorbit despre el în toată regiunea” (Matei 9:27-31).

Isus Hristos vindecă un mut surd: „Întorcându-se din regiunea Tirului, Isus a trecut prin Sidon și s-a îndreptat spre Marea Galileei, traversând regiunea Decapole.  Aici i-au adus un om surd și cu un defect de vorbire și l-au implorat să-și pună mâna peste el.  El l-a luat pe om deoparte, îndepărtându-se de mulțime. Apoi și-a pus degetele în urechile omului și, după ce a scuipat, i-a atins limba.  Și, ridicându-și privirea spre cer, a suspinat adânc și i-a zis: „Efata!”, adică „Deschide-te!”.  Atunci urechile i s-au deschis, limba i s-a dezlegat și el a început să vorbească normal.  Și Isus le-a poruncit oamenilor să nu spună nimănui nimic. Dar, cu cât le poruncea mai mult, cu atât vorbeau mai mult despre lucrul acesta.  Într-adevăr, erau uluiți peste măsură și ziceau: „Tot ce face este minunat. El chiar îi face pe surzi să audă și pe muți să vorbească!”” (Marcu 7:31-37).

Iisus Hristos vindecă un lepros: „A venit la el și un lepros, care l-a implorat și chiar a căzut în genunchi, zicându-i: „Dacă vrei, poți să mă cureți“. Atunci lui i s-a făcut milă, și-a întins mâna și l-a atins, zicând: „Vreau. Fii curățat!“ Și imediat lepra i-a dispărut și el a devenit curat” (Marcu 1:40-42).

Vindecarea celor zece leproși: „În drumul său spre Ierusalim, Isus a mers pe la hotarul dintre Samaria și Galileea. Și, pe când intra într-un sat, i-au ieșit înainte zece leproși, care însă au rămas la distanță.  Ei au strigat: „Isus, Învățătorule, îndură-te de noi!”.  Când i-a văzut, el le-a spus: „Duceți-vă și arătați-vă preoților”. Și, în timp ce se duceau, au fost curățați.  Când a văzut că fusese vindecat, unul dintre ei s-a întors, glorificându-l pe Dumnezeu cu glas tare.  Și a căzut cu fața la pământ la picioarele lui Isus, mulțumindu-i. El era samaritean.  Atunci Isus a zis: „N-au fost curățați toți cei zece? Unde sunt ceilalți nouă?  Nu s-a întors niciunul să-i dea glorie lui Dumnezeu, decât acest om din altă națiune?”.  Apoi i-a spus: „Ridică-te și du-te! Credința ta te-a vindecat”” (Luca 17:11-19).

Iisus Hristos vindecă un paralitic: „După aceste lucruri a fost o sărbătoare a iudeilor și Isus a urcat la Ierusalim. În Ierusalim, lângă poarta oilor, este un bazin numit în ebraică Betzata*, cu cinci colonade. În acestea zăceau o mulțime de bolnavi, de orbi, de șchiopi și de oameni cu membre uscate. Acolo era și un om care de treizeci și opt de ani suferea de o boală. Văzându-l pe omul acesta care zăcea și dându-și seama că era bolnav de mult timp, Isus i-a zis: „Vrei să te însănătoșești?“ Bolnavul i-a răspuns: „Domnule, n-am pe nimeni să mă pună în bazin când se tulbură apa. Până vin eu, coboară altul înaintea mea“.  Isus i-a zis: „Ridică-te, ia-ți targa și umblă!“ Și imediat omul s-a însănătoșit, și-a luat targa și a început să umble" (Ioan 5:1-9).

Iisus Hristos vindecă un epileptic: „Când au ajuns aproape de mulțime, un om a venit spre el, a îngenuncheat înaintea lui și a zis:  „Doamne, îndură-te de fiul meu, fiindcă este epileptic și este într-o stare gravă. Deseori cade în foc și deseori în apă.  L-am adus la discipolii tăi, dar n-au putut să-l vindece”.  Isus a zis: „O, generație necredincioasă și denaturată! Până când va trebui să rămân cu voi? Până când va trebui să vă suport? Aduceți-l aici, la mine”.  Isus a mustrat demonul, iar acesta a ieșit din băiat; și, în momentul acela, băiatul s-a vindecat.  Atunci discipolii au venit la Isus, deoparte, și au zis: „Noi de ce n-am putut să-l scoatem?”.  El le-a zis: „Pentru că aveți puțină credință. Adevărat vă spun că, dacă veți avea credință cât un grăunte de muștar, veți zice muntelui acestuia: «Mută-te de aici acolo» și se va muta; și nimic nu vă va fi imposibil”” (Matei 17:14-20).

Iisus Hristos face o minune fără să știe: "În timp ce Isus se ducea acolo, mulțimile se înghesuiau în jurul lui.  Și era o femeie care de 12 ani avea o scurgere de sânge+ și pe care nimeni nu putuse să o vindece.  Ea a venit din spate și i-a atins franjurii veșmântului. Imediat, scurgerea de sânge i s-a oprit.  Atunci Isus a zis: „Cine m-a atins?”. Întrucât toți negau, Petru a zis: „Învățătorule, mulțimile te înconjoară și te înghesuie”.  Dar Isus a zis: „Cineva m-a atins, căci știu că din mine a ieșit o putere”.  Văzând că n-a trecut neobservată, femeia a venit tremurând, a căzut înaintea lui și a spus în fața tuturor de ce l-a atins și cum s-a vindecat imediat.  Dar el i-a zis: „Fiică, credința ta te-a vindecat. Mergi în pace!”" (Luca 8:42-48).

Iisus Hristos vindecă de la distanță: "După ce a spus poporului tot ce a avut de spus, a intrat în Capernaum. Un centurion avea un sclav la care ținea foarte mult și care era grav bolnav, pe moarte.  Când a auzit despre Isus, a trimis la el niște bătrâni ai iudeilor ca să-l roage să vină și să-i vindece sclavul.  Ei au venit la Isus și au început să-l roage stăruitor: „Merită să faci aceasta pentru el, fiindcă iubește națiunea noastră și el a fost cel care ne-a construit sinagoga”. Isus a plecat cu ei; dar, când era aproape de casă, centurionul a trimis niște prieteni să-i spună: „Domnule, nu te deranja să vii, fiindcă nu sunt demn să te primesc sub acoperișul meu.  Eu nu m-am considerat demn nici măcar să vin la tine. Dar spune un cuvânt și slujitorul meu se va vindeca. Pentru că și eu sunt un om aflat sub autoritatea altora și am soldați în subordine; și îi spun unuia: «Du-te!» și se duce, și altuia: «Vino!» și vine, și sclavului meu: «Fă asta!» și face”. Când Isus a auzit aceste lucruri, a rămas uimit și, întorcându-se spre mulțimea care îl urma, a zis: „Vă spun că nici chiar în Israel n-am găsit o credință atât de mare”.  Când cei trimiși de centurion s-au întors acasă, l-au găsit pe sclav sănătos" (Luca 7:1-10).

Iisus Hristos a vindecat o femeie cu dizabilități timp de 18 ani: „Într-un sabat, el îi învăța pe oameni într-o sinagogă.  Și iată că acolo era o femeie care de 18 ani era posedată de un spirit ce îi provocase o infirmitate*; ea era încovoiată și nu se putea îndrepta deloc.  Când a văzut-o, Isus i-a zis: „Femeie, ești eliberată de infirmitatea ta”.  Și și-a pus mâinile peste ea, iar ea s-a îndreptat imediat și a început să-l glorifice pe Dumnezeu. Atunci președintele sinagogii, indignat că Isus făcuse vindecarea în sabat, a spus mulțimii: „Sunt șase zile în care trebuie să se lucreze. Veniți în aceste zile să fiți vindecați, nu în ziua de sabat”.  Dar Domnul i-a zis: „Ipocriților, nu-și dezleagă fiecare dintre voi în sabat taurul sau măgarul din grajd și-l duce să-l adape?  Atunci această femeie, care este o fiică a lui Avraam și pe care Satan a ținut-o legată 18 ani, nu trebuia să fie eliberată din aceste legături în ziua de sabat?”.  Când a spus aceste lucruri, toți împotrivitorii săi au fost cuprinși de rușine. În schimb, întreaga mulțime se bucura de toate lucrurile glorioase făcute de el” (Luca 13:10-17).

Iisus Hristos o vindecă pe fiica unei femei feniciene: „Plecând de acolo, Isus s-a dus în regiunea Tirului și a Sidonului.  Și iată că o femeie feniciană din regiunea aceea a venit și a strigat: „Îndură-te de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este demonizată și suferă cumplit”.  Dar el nu i-a spus niciun cuvânt. Astfel, discipolii săi s-au apropiat și l-au rugat: „Spune-i să plece, pentru că strigă întruna după noi”.  El a răspuns: „N-am fost trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel”.  Dar femeia a venit și s-a plecat înaintea lui*, zicând: „Doamne, ajută-mă!”.  El a răspuns: „Nu este bine să iei pâinea copiilor și s-o arunci la căței”. Ea a zis: „Da, Doamne, dar și cățeii mănâncă firimiturile care cad de la masa stăpânilor lor”.  Atunci Isus i-a răspuns: „O, femeie, mare îți este credința! Să fie cum dorești”. Și fiica ei s-a vindecat chiar în momentul acela” (Matei 15:21-28).

Iisus Hristos calmă o furtună: "Când s-a urcat într-o barcă, discipolii săi l-au urmat. Și iată că marea s-a învolburat atât de tare, încât valurile acopereau barca. Dar el dormea. Ei au venit și l-au trezit, zicând: „Doamne, salvează-ne, că pierim!“ Dar el le-a zis: „De ce vă este frică, puțin credincioșilor?“ Apoi, ridicându-se, a certat vânturile și marea și s-a făcut o liniște mare. Iar oamenii au rămas uimiți și au zis: „Ce fel de om este acesta, de-l ascultă până și vânturile și marea?”" (Matei 8:23-27). Acest miracol demonstrează că în paradisul pământesc nu vor mai fi furtuni sau inundații care vor provoca dezastre.

Iisus Hristos umblând pe mare: „După ce a dat drumul mulțimilor, a urcat numai el pe munte ca să se roage. Când s-a înserat, era singur acolo.  Barca era deja la multe sute de metri de uscat și era izbită cu putere de valuri, fiindcă vântul le era potrivnic. Dar, în timpul celei de-a patra străji a nopții, el a venit la ei umblând pe mare.  Când l-au văzut umblând pe mare, discipolii s-au tulburat și au zis: „Este o nălucă!”. Și, cuprinși de teamă, au început să țipe. Dar imediat Isus le-a zis: „Curaj! Eu sunt! Nu vă temeți!”.  Petru i-a răspuns: „Doamne, dacă ești tu, poruncește-mi să vin la tine pe apă”. El a spus: „Vino!”. Atunci Petru a coborât din barcă, a mers pe apă și s-a dus spre Isus. Dar, văzând vijelia, i s-a făcut frică. Și, când a început să se scufunde, a strigat: „Doamne, salvează-mă!”.  Întinzându-și imediat mâna, Isus l-a apucat și i-a zis: „Om cu puțină credință, de ce te-ai lăsat pradă îndoielii?”.  După ce au urcat în barcă, vijelia s-a potolit. Atunci cei din barcă s-au plecat înaintea lui*, zicând: „Tu ești cu adevărat Fiul lui Dumnezeu!”” (Matei 14:23-33).

Piersica miraculoasă: „Odată, când Isus stătea lângă lacul Ghenezaret, mulțimea se înghesuia în jurul lui ca să asculte cuvântul lui Dumnezeu.  Și el a văzut două bărci trase la marginea lacului. Pescarii coborâseră din ele și își spălau plasele de pescuit.  Urcându-se în una dintre bărci, care era a lui Simon, Isus i-a cerut să o îndepărteze puțin de țărm. Apoi s-a așezat și, din barcă, a început să învețe mulțimile.  Când a terminat de vorbit, i-a zis lui Simon: „Ieși în larg unde apa este adâncă și aruncați-vă plasele de pescuit”. Dar Simon i-a răspuns: „Învățătorule, noi am trudit toată noaptea și n-am prins nimic, dar la cuvântul tău voi arunca plasele de pescuit”. După ce au făcut aceasta, au prins foarte mulți pești, iar plasele au început să li se rupă.  Atunci ei le-au făcut semn pescarilor din cealaltă barcă să vină să-i ajute. Aceștia au venit și au umplut cele două bărci, astfel încât acestea erau cât pe ce să se scufunde. Când a văzut aceasta, Simon Petru a căzut la genunchii lui Isus, zicând: „Îndepărtează-te de mine, Doamne, pentru că sunt un om păcătos”. Căci, văzând cât de mulți pești prinseseră, au fost cuprinși de uimire atât el, cât și cei care erau cu el,  precum și Iacov și Ioan, fiii lui Zebedei,+ care erau asociați cu Simon. Isus însă i-a zis lui Simon: „Nu te mai teme! De acum înainte vei pescui oameni”.  Atunci ei au adus bărcile înapoi la țărm, au lăsat totul și l-au urmat” (Luca 5:1-11).

Iisus Hristos înmulțește pâinea: „ Apoi Isus s-a dus pe celălalt țărm al Mării Galileei, sau Tiberiadei.  Și o mare mulțime îl urma, pentru că vedea miracolele pe care le făcea vindecându-i pe bolnavi.  Atunci Isus a urcat pe un munte și a stat acolo cu discipolii săi.  Paștele, sărbătoarea iudeilor, era aproape.  Când și-a ridicat ochii și a văzut că o mare mulțime venea la el, Isus i-a zis lui Filip: „De unde să cumpărăm pâine ca să mănânce oamenii aceștia?”.  Dar a spus aceasta ca să-l pună la încercare, fiindcă știa ce urma să facă.  Filip i-a răspuns: „Nici pâine de 200 de dinari n-ar fi de ajuns ca să primească fiecare măcar o bucățică”. Unul dintre discipolii săi, Andrei, fratele lui Simon Petru, i-a zis: „Este aici un băiețel care are cinci pâini de orz și doi pești mici. Dar cum să ajungă la atâția oameni?”. Isus a zis: „Puneți-i să se așeze”. Întrucât în locul acela era multă iarbă, ei s-au așezat acolo; erau cam 5 000 de bărbați.  Isus a luat pâinea și, după ce a adus mulțumiri, le-a împărțit-o celor care erau așezați acolo; a făcut la fel cu peștișorii, iar ei au primit cât au vrut. După ce au mâncat pe săturate, le-a zis discipolilor săi: „Adunați bucățile rămase, ca să nu se risipească nimic”. Ei au adunat bucățile rămase de la cei ce mâncaseră din cele cinci pâini de orz și au umplut 12 coșuri. Când au văzut miracolul pe care l-a făcut, oamenii au început să zică: „Într-adevăr, acesta este Profetul care trebuia să vină în lume!”.  Atunci, știind că urmau să vină ca să-l prindă și să-l facă rege, Isus s-a retras din nou pe munte, numai el” (Ioan 6: 1-15). Va fi hrană din belșug pe tot pământul (Psalmii 72:16; Isaia 30:23).

Iisus Hristos la înviat pe fiul unei văduve: "Puțin după aceea, a plecat spre un oraș numit Nain, iar discipolii săi și o mare mulțime mergeau cu el. Pe când se apropia de poarta orașului, iată că era adus afară un mort, singurul fiu al mamei sale. Ea era văduvă. Cu ea era și o mulțime foarte mare din oraș. Când Domnul a zărit-o, i s-a făcut milă de ea și i-a zis: „Nu mai plânge!“ Apoi s-a apropiat și a atins năsălia, iar cei care o purtau s-au oprit. Atunci el a zis: „Tinere, îți zic: Scoală-te!“ Și mortul s-a ridicat în capul oaselor și a început să vorbească, iar el i l-a dat mamei lui. Atunci pe toți i-a cuprins frica și au început să-l glorifice pe Dumnezeu, zicând: „Un mare profet s-a ridicat între noi“ și „Dumnezeu și-a îndreptat atenția spre poporul său“. Vestea aceasta despre el s-a răspândit în toată Iudeea și în tot ținutul din jur” (Luca 7:11-17).

Isus Hristos o învie pe fiica lui Jairus: „ÎPe când vorbea încă, un om din casa președintelui sinagogii a venit și a zis: „Fiica ta a murit. Nu-l mai deranja pe învățător“. Auzind aceasta, Isus i-a răspuns: „Nu te teme! Crede numai și ea va fi salvată!“ Când a ajuns acasă, n-a lăsat pe nimeni să intre cu el decât pe Petru, pe Ioan și pe Iacov, precum și pe tatăl și pe mama fetei. Însă toți oamenii plângeau și se loveau în piept de durere pentru ea. El a zis: „Nu mai plângeți, căci n-a murit, ci doarme!“ Atunci ei au început să râdă de el disprețuitor, fiindcă știau că ea murise. Dar el a luat-o de mână și a chemat-o, zicând: „Fetițo, scoală-te!“ Spiritul ei s-a întors și ea s-a ridicat imediat, iar el a poruncit să i se dea să mănânce. Părinții ei nu mai puteau de bucurie, dar el le-a poruncit să nu spună nimănui ce se întâmplase" (Luca 8:49-56).

Isus Hristos îl învie pe prietenul său Lazăr, care a murit în urmă cu patru zile: "Isus nu intrase încă în sat, ci era tot în locul unde Marta îi ieșise înainte. Astfel, când iudeii care erau cu ea în casă și care o consolau au văzut că Maria se ridică repede și iese, au urmat-o, crezând că se duce la mormântul de amintire ca să plângă acolo. Și Maria, când a ajuns în locul unde era Isus și l-a văzut, a căzut la picioarele lui, zicându-i: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit!“ Când a văzut-o plângând și i-a văzut plângând și pe iudeii care veniseră cu ea, Isus a gemut în spirit și s-a tulburat. Și a întrebat: „Unde l-ați pus?“ Ei i-au zis: „Doamne, vino și vezi“. Lui Isus i-au dat lacrimile. 36  De aceea, iudeii au început să zică: „Iată, câtă afecțiune avea pentru el!“ Dar unii dintre ei au zis: „El, care a deschis ochii orbului, nu putea face să nu moară acesta?“

Isus, după ce a gemut din nou în sine, a venit la mormântul de amintire. Acesta era, de fapt, o peșteră și de ea era rezemată o piatră. Isus a zis: „Luați piatra!“ Marta, sora celui mort, i-a zis: „Doamne, trebuie să miroasă deja, căci este a patra zi“. Isus i-a zis: „Nu ți-am spus că, dacă vei crede, vei vedea gloria lui Dumnezeu?“  Și au luat piatra. Isus și-a ridicat ochii spre cer și a zis: „Tată, îți mulțumesc că m-ai ascultat. Este adevărat, știam că întotdeauna mă asculți, dar vorbesc datorită mulțimii care stă împrejur, ca să creadă că tu m-ai trimis“. După ce a spus aceste lucruri, a strigat cu glas tare: „Lazăr, vino afară!“ Și omul care fusese mort a ieșit cu picioarele și mâinile legate cu fâșii și cu fața înfășurată într-o pânză. Isus le-a zis: „Dezlegați-l și lăsați-l să meargă!” (Ioan 11:30-44).

Ultima piersica miraculoasă (la scurt timp după învierea lui Hristos): „Când se lumina de ziuă, Isus stătea pe țărm, dar discipolii nu și-au dat seama că era Isus.  Atunci Isus i-a întrebat: „Copii, n-aveți ceva* de mâncare?”. Ei i-au răspuns: „Nu avem”.  El le-a zis: „Aruncați plasa de pescuit în dreapta bărcii și veți găsi”. Ei au aruncat-o și, fiindcă au prins foarte mulți pești, n-au putut s-o tragă în barcă.  Atunci discipolul pe care îl iubea Isus i-a zis lui Petru: „Este Domnul!”. Auzind că era Domnul, Simon Petru și-a luat pe el* veșmântul, căci era gol, și s-a aruncat în mare.  Dar ceilalți discipoli au venit cu barca, trăgând plasa plină de pești, pentru că nu erau departe de uscat, ci doar la vreo 90 de metri” (Ioan 21:4-8).

Iisus Hristos a făcut multe alte minuni. Ele ne permit să ne întărim credința, să ne încurajeze și să vedem numeroasele binecuvântări care vor exista în paradis. Cuvintele scrise ale apostolului Ioan însumează foarte bine numărul prodigios de minuni pe care Iisus Hristos l-a făcut, ca garanție a ceea ce se va întâmpla în paradis: „Și mai sunt multe alte lucruri pe care le-a făcut Isus și care, dacă ar fi fost scrise vreodată în amănunțime, cred că lumea n-ar putea cuprinde sulurile scrise” (Ioan 21:25).

Învățătura elementară a Bibliei

• Dumnezeu are un Nume: Iehova. Trebuie să ne închinăm doar lui Iehova. Trebuie să-L iubim cu toată forța vieții noastre (Isaia 42:8, Apocalipsa 4:11, Matei 22:37) (The Revealed Name). Dumnezeu nu este o Treime: "Tu ești demn, Iehova, da, Dumnezeul nostru, să primești gloria, onoarea și puterea, pentru că tu ai creat toate lucrurile și datorită voinței tale ele au venit în existență și au fost create!“ (Revelația 4:11) (Worship Jehovah; In Congregation).

• Isus Hristos este singurul Fiu al lui Dumnezeu în sensul că El este singurul Fiu al lui Dumnezeu creat direct de Dumnezeu (Matei 16:13-17, Ioan 1:1-3). Isus Hristos nu este Dumnezeul atotputernic și nu face parte dintr-o Treime: "Isus i-a întrebat pe discipolii săi: „Cine spun oamenii că este Fiul omului?“ Ei au zis: „Unii spun Ioan Botezătorul; alții, Ilie; iar alții, Ieremia sau unul dintre profeți“. El le-a zis: „Dar voi cine spuneți că sunt?“ Răspunzând, Simon Petru a zis: „Tu ești Cristosul, Fiul Dumnezeului celui viu!“ Atunci Isus i-a zis: „Fericit ești tu, Simon, fiu al lui Iona, pentru că nu carnea și sângele ți-au dezvăluit lucrul acesta, ci Tatăl meu care este în ceruri" (Matei 16:13-17) (Jesus Christ the Only Path; The King Jesus Christ).

• Spiritul sfânt este forța activă a lui Dumnezeu. El nu este o persoană, ci o forță impersonală. Duhul Sfânt nu face parte dintr-o Treime: "Și au văzut niște limbi ca de foc, care s-au împărțit, așezându-se câte una pe fiecare dintre ei" (Fapte 2:3).

• Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu. Trebuie să o citim, să o studiem și să o aplicăm în viața noastră (Psalmii 1:1-3): "Toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu și de folos ca să învețe, să mustre, să îndrepte lucrurile, să disciplineze în dreptate, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie pe deplin competent, complet pregătit pentru orice lucrare bună" (2 Timotei 3:16,17) (Read The Bible Daily).

• Doar credința în jertfa lui Hristos permite iertarea păcatelor și ulterior vindecarea și învierea morților (Matei 20:28): "Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său unic-născut, pentru ca oricine manifestă credință în el să nu fie distrus, ci să aibă viață veșnică" (Ioan 3:16) (Memorialul morții lui Isus Hristos (articol); The Release).

• Împărăția lui Dumnezeu este un guvern ceresc stabilit în ceruri în 1914, și a cărui rege este Isus Hristos, împreună cu 144.000 de regi și preoți, care constituie „Noul Ierusalim,“ mireasa lui Hristos. Acest guvern ceresc al lui Dumnezeu se va sfârși dominația umană actuală în timpul Necazului cel Mare, și va fi stabilită pe pământ (Apocalipsa 12:7-12; 21:1-4; Matei 6:9-10): "Și, în zilele acestor regi, Dumnezeul cerului va ridica un regat care nu va fi nimicit niciodată. Regatul acesta nu va trece în stăpânirea altui popor. El va zdrobi și va pune capăt tuturor acestor regate și el însuși va dăinui pe timp indefinit" (Daniel 2:44) (The End of Patriotism; The King Jesus Christ; The Earthly Administration of the Kingdom of God).

• Moartea este opusul vieții. Sufletul moare și spiritul (forța vieții) dispare (Ecclesiastes 3: 19,20, 9: 5,10): "Nu vă puneți încrederea în nobili, nici în fiul omului pământean, în care nu este salvare. Spiritul lui iese, el se întoarce în pământ și în aceeași zi îi pier și gândurile" (Psalmi 146: 3,4).

• Va exista o înviere a celor drepți și a celor nedrepți (Ioan 5: 28,29, Faptele Apostolilor 24:15). Cei nedrepți vor fi evaluate pe baza comportamentului lor în timpul domniei de 1000 de ani (și nu în funcție de comportamentul lor din trecut), care va începe după Necazul cel Mare: "Și am văzut un tron mare și alb și pe cel ce stătea pe el. Pământul și cerul au fugit dinaintea lui și nu s-a mai găsit loc pentru ele. Și am văzut morții, mari și mici, stând în picioare înaintea tronului și au fost deschise niște suluri. Dar a fost deschis și un alt sul: sulul vieții. Și morții au fost judecați după cele scrise în suluri, după faptele lor. Marea i-a dat înapoi pe morții din ea, moartea și Hadesul i-au dat înapoi pe morții din ele. Și au fost judecați fiecare după faptele lui" (Apocalipsa 20:11-13) (The Administration of the Earthly Resurrection; The Earthly Resurrection; The Judgment of the unrighteous).

• Numai 144.000 de oameni vor merge în cer cu Isus Hristos. Marea Mulțime menționată în Apocalipsa 7: 9-17 sunt aceia care vor supraviețui necazul cel mare și vor trăi pentru totdeauna în Paradisul Terestru: "Și am auzit numărul celor sigilați: o sută patruzeci și patru de mii, sigilați din toate triburile fiilor lui Israel (...) După aceste lucruri m-am uitat și iată: o mare mulțime, pe care nimeni nu putea s-o numere, din toate națiunile, triburile, popoarele și limbile, stând în picioare înaintea tronului și înaintea Mielului, îmbrăcați în robe albe și având ramuri de palmier în mâini. (...) Imediat i-am zis: „Domnul meu, tu știi!“ Și el mi-a zis: „Aceștia sunt cei care vin din necazul cel mare. Ei și-au spălat robele și le-au albit în sângele Mielului" (Apocalipsa 7:3-8; 14:1-5; Apocalipsa 7: 9-17) (The Heavenly Resurrection (144000); The Great Crowd).

• Trăim în ultimele zile ale acestui sistem de lucruri care termina Necazul cel Mare (Matei 24,25; Marcu 13; Luca 21; Apocalipsa 19: 11-21). Prezența (Parousia) a lui Hristos a început invizibil din 1914 și se va încheia la sfârșitul unei mii de ani: "În timp ce stătea pe Muntele Măslinilor, discipolii s-au dus la el, deoparte, și i-au zis: „Spune-ne: Când vor avea loc aceste lucruri și care va fi semnul prezenței tale și al încheierii acestui sistem?" (Matei 24: 3) (The Great Tribulation; The King Jesus Christ).

• Paradisul va fi pământean (Isaia 11:35,65): "Atunci am auzit un glas puternic de la tron care zicea: „Iată! Cortul lui Dumnezeu este cu oamenii! El va locui cu ei și ei vor fi popoarele sale. Și Dumnezeu însuși va fi cu ei. El va șterge orice lacrimă din ochii lor și moartea nu va mai fi. Nici jale, nici strigăt, nici durere nu vor mai fi. Lucrurile de odinioară au trecut“ (Revelația 21:3,4) (The Release).

• Dumnezeu a permis răului, să răspundă provocării diavolului față de Legitimația suveranității lui Iehova (Geneza 3: 1-6) (Satan Hurled). Dumnezeu a permis răului, să răspundă acuzațiilor diavolului cu privire la integritatea creaturilor umane (Iov 1: 7-12; 2: 1-6). Nu Dumnezeu îi provoacă suferința, El o permite (Iacov 1: 13). Suferințele sunt rezultatul a patru factori principali: Satana, diavolul, poate fi cel care provoacă suferințele (dar nu întotdeauna) (Iov 1: 7-12; 2: 1-6). Suferința este rezultatul stării generale a păcătoșilor descendenți ai lui Adam care ne conduc la bătrânețe, boală și moarte (Romani 5:12, 6:23). Suferința poate fi rezultatul unor decizii umane rele (din partea noastră sau ale celorlalți oameni) datorită stării noastre păcătoase moștenite de la Adam (Deuteronom 32: 5, Romani 7:19). Suferința poate fi rezultatul "timpurilor și evenimentelor neprevăzute" care determină ca persoana să se afle în locul greșit la momentul nepotrivit (Eclesiastul 9:11). Destinul sau soarta nu este învățătura biblică, nu suntem "destinați" să facem bine sau rău, ci pe baza voinței libere, alegem să facem "bine" sau "Evil" (Deuteronom 30:15).

• Trebuie să luăm o poziție fermă pentru Împărăția lui Dumnezeu, fiind botezați și acționând în conformitate cu ceea ce este scris în Biblie (Matei 28: 19,20) (The Baptism). Această poziție fermă în favoarea Împărăției este demonstrată în mod public prin proclamarea în mod regulat a Veștii Bune (Matei 24:14) (The Good News; The End of Patriotism).

Interzis de Biblie

Ura criminalã este interzisă: "Cine își urăște fratele este un ucigaș și voi știți că în niciun ucigaș nu rămâne viața veșnică" (1 Ioan 3:15). Criminalitatea și omuciderea sunt interzise, din motive personale, prin patriotismul religios sau prin patriotismul de stat: "Atunci Isus i-a zis: „Pune-ți sabia la loc, pentru că toți cei care iau sabia de sabie vor pieri" (Matei 26:52) (The End of Patriotism).
Furtul este interzis: "Hoțul să nu mai fure, ci mai degrabă să muncească din greu, făcând cu mâinile lui o muncă bună, ca să aibă ce să-i dea celui în nevoie" (Efeseni 4:28).
Minciuna este interzisă: "Nu vă mințiți unii pe alții! Dezbrăcați-vă de vechea personalitate cu practicile ei" (Coloseni 3:9).

Alte interdicții: ucigașă:

"De aceea, hotărârea mea este să nu-i tulburăm pe aceia din națiuni care se întorc la Dumnezeu, ci să le scriem să se abțină de la lucrurile pângărite de idoli, de la fornicație, de la animale strangulate și de la sânge" (Faptele 15:19,20,28,29).

Lucruri care au fost afectate de idoli: Acestea sunt "lucruri" legate de practicile religioase contrare Bibliei, celebrarea sărbătorilor păgâne. Acestea pot fi ritualuri religioase înainte de sacrificare sau de a mânca carne: "Mâncați orice se vinde la măcelărie, fără să puneți întrebări din cauza conștiinței voastre, căci „al lui Iehova este pământul și tot ce este pe el“. Dacă vă invită cineva dintre cei necredincioși și doriți să vă duceți, mâncați orice vi se pune înainte, fără să puneți întrebări din cauza conștiinței voastre. Dar, dacă cineva vă zice: „Acesta este un lucru oferit ca jertfă“, să nu mâncați, din cauza celui care v-a spus aceasta și din cauza conștiinței. Spun „conștiința“, dar nu a ta, ci a celuilalt. Căci de ce să fie judecată libertatea mea de conștiința altuia? Dacă eu îmi iau partea cu mulțumiri, de ce să fiu vorbit de rău din cauza unui lucru pentru care aduc mulțumiri?" (1 Corinteni 10:25-30).

În ceea ce privește practicile religioase pe care Biblia le condamnă: "Nu vă înjugați la un jug inegal cu cei necredincioși. Căci ce legătură are dreptatea cu nelegiuirea? Sau ce părtășie are lumina cu întunericul? Apoi ce armonie este între Cristos și Belial? Sau ce parte are cel credincios cu cel necredincios? Și ce acord este între templul lui Dumnezeu și idoli? Căci noi suntem templul Dumnezeului celui viu, așa cum a zis Dumnezeu: „Eu voi locui în mijlocul lor, voi umbla în mijlocul lor și voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul meu“. „De aceea, ieșiți din mijlocul lor și separați-vă, zice Iehova, și nu mai atingeți ce este necurat“, „și vă voi primi“. „Eu vă voi fi tată, iar voi îmi veți fi fii și fiice, zice Iehova cel Atotputernic" (2 Corinteni 6:14-18).

Nu practicați idolatria. Este necesar să distrugem toate obiectele idolatre sau imaginile, crucile, statuile în scopuri religioase (Matei 7: 13-23). Nu practicați spiritismul: divinație, magie, astrologie ... Trebuie să distrugem toate obiectele legate de ocultism (Fapte 19:19, 20).

Nu este nevoie să participi la sărbători religioase care nu respectă principiile biblice (1 Corinteni 10: 20-22). Trebuie să fugim de pornografie, să nu mai urmărim filme violente și degradante, jocurile de noroc, consumul de droguri, cum ar fi marijuana, betel, tutun, exces de alcool, beție, orgii: "Vă implor deci, fraților, prin îndurarea lui Dumnezeu, să vă prezentați corpurile ca o jertfă vie, sfântă și plăcută lui Dumnezeu, adică un serviciu sacru îndeplinit cu puterea rațiunii voastre" (Romani 12:1; Matei 5: 27-30; Psalmul 11: 5).

Imoralitatea sexuală: adulterul, sexul necăsătorit (bărbați / femei), homosexualitatea bărbaților și femeilor, bestialitatea și practicile sexuale pervertite: "Cum? Nu știți că cei nedrepți nu vor moșteni regatul lui Dumnezeu? Nu vă lăsați induși în eroare. Nici fornicatorii, nici idolatrii, nici cei adulteri, nici bărbații folosiți pentru scopuri nenaturale, nici bărbații care se culcă cu bărbați, nici hoții, nici cei lacomi, nici bețivii, nici cei ce insultă, nici extorcatorii nu vor moșteni regatul lui Dumnezeu" (1 Corinteni 6:9,10). "Căsătoria să fie onorabilă la toți și patul conjugal să fie nepângărit, pentru că Dumnezeu îi va judeca pe fornicatori și pe cei adulteri" (Evrei 13:4).

Biblia condamnă poligamia, orice om în această situație care dorește să-i placă lui Dumnezeu trebuie să-și regularizeze situația rămânând doar cu prima sa soție pe care a căsătorit (1 Timotei 3: 2 "soț al unei nevasta"). Practica masturbării este interzisă în Biblie: "Omorâți deci mădularele corpului vostru care sunt pe pământ în ce privește fornicația, necurăția, pofta sexuală, dorințele rele și lăcomia, care este idolatrie" (Coloseni 3:5).

Este interzis să mâncați sânge. Este interzis să mănânci carnea animalelor sufocate, adică nu numai să nu consumi direct sânge (chiar și în cadrul terapeutic), ci și să nu mănânci carnea unui animal care nu a fost corect sângerat: "Numai carnea cu sufletul ei — sângele ei — să n-o mâncați" (Geneza 9:4) (The Sacred Blood; The Sacred Life).

Toate lucrurile condamnate de Biblie nu sunt descrise în acest studiu biblic. Creștinul maturit și o bună cunoaștere a principiilor biblice vor cunoaște diferența dintre "bine" și "rău", chiar dacă nu este marcat direct în Biblie: "Însă hrana tare este pentru oamenii maturi, pentru cei care, prin folosire, și-au exersat capacitatea de înțelegere ca să deosebească binele și răul" (Evrei 5:14) (SPIRITUAL MATURITY).

DE CE ?

Promisiunea Dumnezeu

Comemorarea

Ce sa fac?

Meniu principal (in engleza)

TWITTER

FACEBOOK

FACEBOOK BLOG